Routine de milleniumsis
Să evit străzile aglomerate. Să evit oamenii cu feţele tristă. Să evit rutina oraşelor de beton. Să evit.
Să zâmbesc
Să caut în scorbura mesteacănului din parc. Să caut în strugurii din via bunicilor. Să caut.
Să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine. Nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine, prind rădăcină toate aceste lucruri.
Există în mine lucruri pe care le pot ameliora, dar şi altele care îmi rezistă şi pe care nu le voi putea învinge. Urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Nu am învăţat să mă accept în totalitate.
Lumea e oglinda sufletului meu, trăirilor mele.Nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată, când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Nu-ţi zâmbeşte. Ea există, atât. Nu ea mă necăjeşte, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le fac.
Şi atunci mă gândesc să schimb ceva. Să-mi schimb ţara (?). Nu aş vrea să schimb ţara, ci oamenii. Adică pe mine.
…şi când crezi că vrei altceva, alegi să schimbi ţara, dar nu pe ea în sine, ci s-o schimbi cu alta.
The Violinist by And I Walk Alone.
Vioară în metrou. Pe peron. Pe scară. Pe asfalt. Tu.
Tu pe asfalt. Pe scară. Pe peron. În metrou. Vioară.
Ambulanţă parcată pe zebră.
Zebră în ambulanţă.
Ninge.
Noapte. Ninge, şi temperatura e în jur de zero grade. Zăpada începe să se topească şi îngheaţă la loc. Se face poleiul negru, cel mai mortal polei, pentru că nu se vede.
Secţia noastră de urgenţă primeşte traumatismele?! Hai să spălăm ambulanţa.
Tu caută în ecouri. Înregistrări tăcute ale viitorului. Praf obosit, transpirat, al amintirilor. Miroase a moarte, a pământ, a asfalt. Sânge, sau poate doar apă, sau ulei? Zâmbet de copil. Încălzeşte-l, încălzeşte-mă. Ia-mă în braţe. Caută în ecouri.
Acum să schimbăm strada, să căutăm în cealaltă parte a oraşului, sau în alt oraş, sau în altă ţară. E mai sigur acolo.
Acum 4 săptămîni, am lăsat un comentariu pe YouTube la piesa Alternosfera – Mariane flori, în urma nenumăratelor comentarii care cereau piesa 
De atunci, mi s-a mărit lista de Y!Mess cu cîteva persoane în căutare, şi pentru că erorile apărute la instalarea Y!Mess-ului nu-mi permit să trimit fişiere acolo o să postez o legătură aici pentru descărcare:
Alternosfera – Flori din groapa Marianelor [2008/MP3/320]
1. Alternosfera – Mariane Flori
2. Alternosfera – Flori de Mai
3. Alternosfera – Mariane Flori [JenyaSOLID Remix)
4. Alternosfera – Mariane Flori (remix NMKY)
descarcă / download (RapidShare)
Dacă vreţi o anumită piesă/album şi credeţi că v-aş putea ajuta – apelaţi
MOLDOVA sunt eu, eşti tu, tot ceea ce iubim. Tot ceea ce visăm, tot ceea ce vom fi când nu vom mai fi.
La a ta aniversare, eşti printre stele nelinişte fericită a vieţii mele.
Panourile (2 la număr) au fost instalate la intrarea în Făleşti dinspre Chişinău şi dinspre Bălţi acum câteva luni. Până acum nu le-am acordat atenţia… când le-am observat însă, … Nelinişte fericită a vieţii? La aniversare?! Ce ai vrut să spui, mă?!
Cu câteva zile înainte de plecarea în Danemarca, am participat la un seminar de orientare în cadrul vizitei organizat de Soros în care a fost invitat unul din realizatorii filmului Ţara Poveştilor, film documentar despre viața de zi cu zi a 3 familii simple din Danemarca, România și Moldova. Întors acasă, am descărcat filmul de pe torrente, însă abia acum l-am găsit pe clip.md (unde aflasem iniţial că se află, via Vladislav Namașco şi Valeriu Tihai)
Am hotărât să scriu despre joi şi vineri împreună, deoarece în aceste zile am făcut cunoştinţă cu sistemul de învăţământ din Danemarca la Gammel Hellerup Gymnasium, unde am fost prezenţi la câteva ore. Sistemul de învăţământ din Danemarca este opusul celui din Moldova. În primul rând, este extrem de liber, permite elevilor o mulţime de lucruri care în Moldova ar stârni furia profesorilor. Întradevăr există egalitate. Profesorul nu este superior decât prin studii şi vârstă, nu şi prin comportament. Este strigat doar pe numele său mic, iar dacă foloseşti un “mister” în faţă, te priveşte ciudat. Asta te face întradevăr să te simţi egal cu profesorii, şi asta te face şi să-i respecţi într-un anumit fel.
Orarul este simplu, 4 ore în fiecare zi (câte o oră jumătate fiecare). Fiecare şcoală îşi poate face însă propriul program, însă indiferent de şcoală, nu există zi cu mai mult de 4 materii. Din asta se poate subînţelege automat mai puţine teme pentru acasă, şi mai puţine ore săptămânal. Materiile din orar se leagă extrem de bine între ele. Engleză+Daneză şi Matematică+Fizică. Uneori se vorbeşte despre acelaşi subiect la 3 materii: daneză, istorie şi politică, de exemplu. Programa şcolară e făcută în aşa fel, încât materiile să se completeze una pe cealaltă. Muzică, desen, religie?! Se face doar dacă o majoritate votează să facă. Sunt impuse doar într-un singur an din cei 3 ani de gimnaziu (liceu în Moldova = gimnaziu în Danemarca). În Gammel Hellerup Gymnasium, ziua de vineri este dedicată muzicii şi dansului.
Nimic nu se face pe hârzie. Ei zic că au şi cărţi, dar nu le-am văzut. Totul se face pe calculatoare, şi miraţi am fost când fiecare dintre ei avea câte un laptop în faţă la ore. Ora de matematică se face cu laptopul cu programe create la cererea Ministerului Învăţământului. Fiecare elev are şi câte un calculator separat de mână care e în stare să facă operaţii de gradul I şi II până la grafice. Se pune accent pe “să ştii unde găseşti sau cum să faci” mai mult decât pe “să ai informaţia în cap întotdeauna”. Câţi dintre voi v-aţi putea imagina să vină profesorul de fizică şi să-ţi ceară o ţigară, sau să-ţi aprindă bricheta, sau profesoara de matematică să te servească cu bere la o petrecere? Relaţia profesor-elev e cu totul diferită.
Unformele. Liceul meu m-a impus să port uniformă. În Danemarca – nu există. Sunt interzise chiar de Ministerul Învăţământului. În toată Danemarca există doar 2 şcoli cu uniforme, şi doar datorită tradiţiilor de sute de ani.Vacanţele lor sunt scurte, doar o lună vacanţă de vară. În sumă însă, au doar o lună mai puţin decât noi. Sistemul danez de învăţământ este foarte diferit de ceea ce îmi oferise Moldova până acum. Bazat în mare parte pe lucru în grup şi proiecte, se lucrează cu informaţia, spre deosebire de şcolile de la noi unde se cere învăţarea (adică memorarea) a noţiunilor teoretice, atât celor de bază, cât şi celor mai puţin utile în viitor. Practică!, iar după ce termini liceul rămâi cu ceva cunoştinţe, pe când la noi ţi se dă cursrul de zeci de pagini şi cam atât, faci liceul şi universitatea ca şi cum ai citi o carte. Sistemul danez te învaţă puţine, dar îţi dezvoltă mintea aşa încât atunci când ieşi din şcoală – eşti pregătit pentru viaţă. Danezii, ca şi majoritatea vesticilor, se focusează pe o categorie de lucruri la care se pricep. Fiecare este bun în domeniu lui, iar în domeniile vecine nu au nici idee de noţiunile de bază. În Moldova însă ştim câte puţin din toate, te umple de informaţii, unele bune, altele degeaba.
Tot în aceste zile am vizitat şi “DGI-byen” şi “Experimentarium”. DGI-byen este o afacere privată ce oferă spaţiu pentru evenimente culturale sau corporative şi sportive. Cei 22.000 metri pătraţi oferă diferite facilităţi: restaurante, cafenele, restaurante, hotele, săli de sport. 47 de sporturi pot fi practicate în acest complex. Timp de 3 ore am alergat, am sărit, am jucat badminton. Zeci de tineri danezi fac asta în fiecare zi. În Copenhaga e şi Experimentarium-ul, un soi de muzeu tehnic unde sunt antrenaţi copiii (şi adulţii) în experimente interesante. Am avut ocazia să orientez un panou solar în direcţia luminii solare creând energie, să produc valuri ale mării, să simt un cutremur de 4, 5, apoi 6 grade, să mişc o bilă cu ajutorul puterii minţii, să simt puterea unui uragan, şi multe alte experimente.
Miercuri am vizitat parlamentul danez. Danemarca este cea mai veche monarhie din Europa. Monarhul, regina Danemarcii, are un rol formal al statului, ceremonial. Puterea ei executivă e exercitată prin cabinetul de miniştri. Puterea legislativă este deţinută atât de regină, cât şi de Parlament, constituit din 170 de membri. Puterea judecătorească este deţinută de Curtea daneză. Există o mulţime de partide. Dacă parlamentul dă un vot de neîncredere primului ministru, întregul guvern demisionează. Legea daneză consideră femeile egale bărbaţilor. În sala unde au loc şedinţele guvernului, transmise în direct, statui ale ţăranilor sunt ridicate pe pereţi, pentru a le aminti conducerii pentru cine se află acolo, şi cine a ajutat Danemarca să ajungă acolo unde e. Există un loc special amenajat pentru regină şi familia regală, cât şi pentru jurnalişti acreditaţi. Mai demult, fiecare partid avea ziarul lui, până când societatea daneză s-a revoltat şi nu a mai cumpărat nici un ziar. Atunci s-au făcut reforme în mass media daneză, iar acum jurnaliştii se bucură de încredere din partea populaţiei. Există un loc amenajat şi pentru invitaţii deputaţilor, sau pentru clase de elevi care vor să asiste la şedinţe. De asemenea, fiecare cetăţean al Danemarcii poate fi prezent la şedinţele pe care îl interesează. Rata de participare la alegeri depăşeşte cifra de 80%.
Lângă parlament se află Biblioteca Regală Daneză. Biblioteca impresionează atât prin aspectul exterior, cât şi prin “conţinut”. Arhitectura sare de la un stil vechi, caracteristic clădirilor istorice daneze, până la “diamantul negru”, o clădire modernă în care apele mării se oglindesc.
La muzeul naţional am aflat mai multe despre Danemarca şi danezi, despre cum a evoluat societatea daneză pe parcursul istoriei.
După experienţa de la parlament, am fost găzduiţi de Ministerul de Afaceri Externe, finanţatorii proiectului Meet Europe in Denmark, în cadrul unei recepţii. Seara am luat cina la restaurntul Rio Bravo unde am “încercat” mâncarea daneză tradiţională, nu prea deosebită de cea de acasă, pregătită în acelaşi mod… astfel încât nu am simţit o diferenţă.
THE WORLD IS YOURS – cea mai mare expoziţie de artă contemporană. 24 de artişti îşi au lucrările expuse acolo, printre care şi un român. A 4-a zi am visitat Louisiana. Miros de transpiraţie al unor persoane supuse unei situaţie de frică, un nor de microfoane, maşini îngheţate şi împăiăngenite, toaletă în parc din sticlă – lucrările te provoacă, te implică, te şochează, te marchează. Câteva lucrări din expoziţie sunt prezentate într-un mod ciudat, nefamiliare situaţiilor originale: un protest în stradă în care participanţii deţin oglinzi în loc de semne (Mircea Cantor), sau un McDonald gol inundat cu apă (Superflex), sau când suntem scufundaţi în frecvenţe radio, iar organizmul nostru le controlează sunetul. (Frequency & volum, creat de Rafael Lozano-Hemmer). THE WORLD IS YOURS cuprinde întreagă aripă de sud a muzeului, şi se extinde chiar la exterior.
După ce am analizat fiecare exponat, am coborât în atelierul de muncă al muzeului, unde ni s-a oferit harta Moldovei/Europei (la alegere) şi ni s-a propus să ne desenăm harta personală. Tot acest proces creativ a durat jumătate de oră, în care pe lângă faptul că ne-am distrat mult, am petrecut timpul util. De fapt, o mulţime de copii erau acolo, veniţi cu profesorii sau părinţii lor, învăţând şi distrându-se în acelaşi timp. Foarte drăguţ. 
Prânzul l-am luat pe malul mării, un prânz excelent, un prânz gustos. 
După Louisiana, am revenit în Copenhaga, la Danicom, unde Per Østerlund ne-a vorbit despre “Media & Democracy”. A fost prima dată când am lucrat împărţiţi în echipă, am dezbătut teme legate de mass-media.
