Camera mea.

Îţi scriu din camera mea, despre care nu ţi-am povestit prea multe. Acum e şi mai rău aici; covorul e acoperit de zeci de cărţi prăfuite aruncate de pe rafturi. Din păcate nu am apucat să le citesc nici pe jumătate… însă mă simt bine aici. E odaia mea, şi e bine … Aici bate atât de frumos lumina, ca un concert rock în sală, ştii? Camera mea îmi aminteşte de tine, chiar de nu ai fost niciodată aici. Probabil pentru că mereu mă gândeam la tine aici… aici îmi făceam vise şi aici erau făcute planurile. Mereu ascult piesa noastra… şi asta îmi aminteşte de tine, când încercam să scurtăm distanţele şi să lungim timpul, însă cred că nu am calculat bine viteza.

Vom lua câteva alune, iar îngheţata se va topi până dimineaţa pe noptieră.

12 octombrie 2008