Ziua 6-7: Meet Europe in Denmark.
Am hotărât să scriu despre joi şi vineri împreună, deoarece în aceste zile am făcut cunoştinţă cu sistemul de învăţământ din Danemarca la Gammel Hellerup Gymnasium, unde am fost prezenţi la câteva ore. Sistemul de învăţământ din Danemarca este opusul celui din Moldova. În primul rând, este extrem de liber, permite elevilor o mulţime de lucruri care în Moldova ar stârni furia profesorilor. Întradevăr există egalitate. Profesorul nu este superior decât prin studii şi vârstă, nu şi prin comportament. Este strigat doar pe numele său mic, iar dacă foloseşti un “mister” în faţă, te priveşte ciudat. Asta te face întradevăr să te simţi egal cu profesorii, şi asta te face şi să-i respecţi într-un anumit fel.
Orarul este simplu, 4 ore în fiecare zi (câte o oră jumătate fiecare). Fiecare şcoală îşi poate face însă propriul program, însă indiferent de şcoală, nu există zi cu mai mult de 4 materii. Din asta se poate subînţelege automat mai puţine teme pentru acasă, şi mai puţine ore săptămânal. Materiile din orar se leagă extrem de bine între ele. Engleză+Daneză şi Matematică+Fizică. Uneori se vorbeşte despre acelaşi subiect la 3 materii: daneză, istorie şi politică, de exemplu. Programa şcolară e făcută în aşa fel, încât materiile să se completeze una pe cealaltă. Muzică, desen, religie?! Se face doar dacă o majoritate votează să facă. Sunt impuse doar într-un singur an din cei 3 ani de gimnaziu (liceu în Moldova = gimnaziu în Danemarca). În Gammel Hellerup Gymnasium, ziua de vineri este dedicată muzicii şi dansului.
Nimic nu se face pe hârzie. Ei zic că au şi cărţi, dar nu le-am văzut. Totul se face pe calculatoare, şi miraţi am fost când fiecare dintre ei avea câte un laptop în faţă la ore. Ora de matematică se face cu laptopul cu programe create la cererea Ministerului Învăţământului. Fiecare elev are şi câte un calculator separat de mână care e în stare să facă operaţii de gradul I şi II până la grafice. Se pune accent pe “să ştii unde găseşti sau cum să faci” mai mult decât pe “să ai informaţia în cap întotdeauna”. Câţi dintre voi v-aţi putea imagina să vină profesorul de fizică şi să-ţi ceară o ţigară, sau să-ţi aprindă bricheta, sau profesoara de matematică să te servească cu bere la o petrecere? Relaţia profesor-elev e cu totul diferită.

Unformele. Liceul meu m-a impus să port uniformă. În Danemarca – nu există. Sunt interzise chiar de Ministerul Învăţământului. În toată Danemarca există doar 2 şcoli cu uniforme, şi doar datorită tradiţiilor de sute de ani.Vacanţele lor sunt scurte, doar o lună vacanţă de vară. În sumă însă, au doar o lună mai puţin decât noi. Sistemul danez de învăţământ este foarte diferit de ceea ce îmi oferise Moldova până acum. Bazat în mare parte pe lucru în grup şi proiecte, se lucrează cu informaţia, spre deosebire de şcolile de la noi unde se cere învăţarea (adică memorarea) a noţiunilor teoretice, atât celor de bază, cât şi celor mai puţin utile în viitor. Practică!, iar după ce termini liceul rămâi cu ceva cunoştinţe, pe când la noi ţi se dă cursrul de zeci de pagini şi cam atât, faci liceul şi universitatea ca şi cum ai citi o carte. Sistemul danez te învaţă puţine, dar îţi dezvoltă mintea aşa încât atunci când ieşi din şcoală – eşti pregătit pentru viaţă. Danezii, ca şi majoritatea vesticilor, se focusează pe o categorie de lucruri la care se pricep. Fiecare este bun în domeniu lui, iar în domeniile vecine nu au nici idee de noţiunile de bază. În Moldova însă ştim câte puţin din toate, te umple de informaţii, unele bune, altele degeaba.

Tot în aceste zile am vizitat şi “DGI-byen” şi “Experimentarium”. DGI-byen este o afacere privată ce oferă spaţiu pentru evenimente culturale sau corporative şi sportive. Cei 22.000 metri pătraţi oferă diferite facilităţi: restaurante, cafenele, restaurante, hotele, săli de sport. 47 de sporturi pot fi practicate în acest complex. Timp de 3 ore am alergat, am sărit, am jucat badminton. Zeci de tineri danezi fac asta în fiecare zi. În Copenhaga e şi Experimentarium-ul, un soi de muzeu tehnic unde sunt antrenaţi copiii (şi adulţii) în experimente interesante. Am avut ocazia să orientez un panou solar în direcţia luminii solare creând energie, să produc valuri ale mării, să simt un cutremur de 4, 5, apoi 6 grade, să mişc o bilă cu ajutorul puterii minţii, să simt puterea unui uragan, şi multe alte experimente.





E foarte fain ce ai descoperit, dar pot sa te asigur ca nu e la fel in toate tarile vestice. In Franta (ca incep sa ma pricep la ce se face aici) si in Anglia + Irlanda, elevii au carti (da, da) si caiete si chiar truse cu compas+pixuri colorate+creioane+marker etc etc pana in clasa a 12-a (chiar si baietii) si nici nu le trece prin cap sa’si faca “caiete universale”, se plimba cu rucsacuri de 10 kg.
Evident, in ce priveste relatia prof-elev : in fiecare tara e diferit. E adevarat ce spui despre Danemarca, in Franta insa esti foarte aproape de prof, fara sa’l chemi pe numele mic etc, este o stima … cam ca in Md. In Italia insa, poti sa vii la ora cu 30 de min intarziere ascultand muzica si mancand un hamburger si profu nici n’o sa se opreasca din activitate vazandu’te. Si o sa si mai raspunda la telefon in fata ta. No stress !
In ce priveste calculatorul, aici suntem tare inapoiati fata de vestici. Si in ce priveste faptul ca ni se umple capul cu informatii teoretice si trucaje pentru a face calcule de minte, cand de fapt de zeci de ani sunt calculatoare (am si eu din asta care face grafice, statistici, tabele, deseneaza tot ce vrei) care pot face asta in locul tau…. La ce bun atunci ?
In orice caz, e foarte faina experienta voastra
Deci eu ma simt din ce in ce mai dezamagita. Nu degeaba aspir la o bursa in strainatate, nu se compara cu ceea ce facem noi in romania.