Să evit străzile aglomerate. Să evit oamenii cu feţele tristă. Să evit rutina oraşelor de beton. Să evit.
Să zâmbesc
Să caut în scorbura mesteacănului din parc. Să caut în strugurii din via bunicilor. Să caut.
Să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine. Nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine, prind rădăcină toate aceste lucruri.
Există în mine lucruri pe care le pot ameliora, dar şi altele care îmi rezistă şi pe care nu le voi putea învinge. Urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Nu am învăţat să mă accept în totalitate.
Lumea e oglinda sufletului meu, trăirilor mele.Nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată, când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Nu-ţi zâmbeşte. Ea există, atât. Nu ea mă necăjeşte, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le fac.
Şi atunci mă gândesc să schimb ceva. Să-mi schimb ţara (?). Nu aş vrea să schimb ţara, ci oamenii. Adică pe mine.
…şi când crezi că vrei altceva, alegi să schimbi ţara, dar nu pe ea în sine, ci s-o schimbi cu alta.

The Violinist by And I Walk Alone.

Vioară în metrou. Pe peron. Pe scară. Pe asfalt. Tu.
Tu pe asfalt. Pe scară. Pe peron. În metrou. Vioară.
Ambulanţă parcată pe zebră.
Zebră în ambulanţă.

Ninge.

Noapte. Ninge, şi temperatura e în jur de zero grade. Zăpada începe să se topească şi îngheaţă la loc. Se face poleiul negru, cel mai mortal polei, pentru că nu se vede.
Secţia noastră de urgenţă primeşte traumatismele?! Hai să spălăm ambulanţa.

Tu caută în ecouri. Înregistrări tăcute ale viitorului. Praf obosit, transpirat, al amintirilor. Miroase a moarte, a pământ, a asfalt. Sânge, sau poate doar apă, sau ulei? Zâmbet de copil. Încălzeşte-l, încălzeşte-mă. Ia-mă în braţe. Caută în ecouri.

Acum să schimbăm strada, să căutăm în cealaltă parte a oraşului, sau în alt oraş, sau în altă ţară. E mai sigur acolo.

Am intrat de câteva zile în comunitatea Popmundo. Nedumerit iniţial, am găsit pagina de înregistrare. Mi-am ales un nume din lista ce mi-a fost dată, amuzat de descrierea tipilor. Mircea Peneş, tipul meu, visează să devină un nume cunoscut în lumea divertismentului. De fapt, acesta e şi scopul jocului. Ce e de fapt Popmundo? “Un joc de comunitate şi role-playing bazat pe industria muzicalã” – îmi răspunde pagina de ajutor. Deci, cu doar câteva click-uri, şi câteva minute libere – am ajuns în Bucureşti, oraşul pe care mi l-am ales. De ce Bucureşti? Pentru că e singurul oraş din România (şi Moldova) din joc. Am văzut pe forum că erau şi români interesaţi de adăugarea Chişinăului… dar, au ei alte reguli în selectarea oraşelor noi.

Am început prin a asculta-o pe mama, care e “atât de mândră de mine”, încât crede că “orice mamă şi-ar dori un copil ca mine”. E foarte “sigură că voi reuşi în viaţă.” Are 21 de dorinţe pentru mine, din care am reuşit să fac 18, celelalte 3 le voi face în curând când voi avea mai mulţi bani. Apropo, bani?!

De fapt, Mircea lucrează ca Barman pentru Clubul Rock it din Bucureşti. Mircea câştigă în prezent 1 200 € pe săptămână. Rock it! [BUC] funcţionează şi este în proprietatea Jackson’s Choise Inc. Angajat la 6 zile în urmă de Ian Smallridge. În Bucureşti există 712 localuri disponibile, de la baruri, săli de repetiţii, hoteluri până la parcuri şi magazie. Banii îi voi primi vineri, aşa că până atunci – cerşesc (câte 100 € pe zi aproximativ)

Mi-am făcut şi formaţie de heavy metal, Corbus Albus (după trupa din Moldova). Am dat câteva spectacole “inexistente”, dar sunt ambiţios.

În prezent, Mircea, eroul meu, este un personaj gata de flirt cu şarm slab şi aspect teribil. Mircea are un IQ acceptabil. Mircea poate cânta teribil şi dovedeşte un talent muzical slab. Fiecare personaj învaţă anumite abilităţi de care are nevoie în carieră. Încă nu sunt sigur la ce voi cânta, dar Sanda Onică s-a oferit să mă înveţe Bazele Instrumentelor cu Coardă, ca să-mi predea Chitara electrică.

Am compus şi un cântec, Break me, însă pe care nu l-am prea cântat în concerte. Voi încerca să-mi cumpăr cărţi din banii obţinuţi pentru a avea mai multe rezultate pozitive.

De la început, multe persoane s-au arătat interesate de eroul meu, primind zilnic mesaje de la ei. Am primit şi un canar în cadou, care din păcate a murit (lipsă de moment de finanţe).

În joc, personajul este exact ca dumneavoastrã. Are un nume, o vârstã şi diferite atribute personale. Pe parcursul jocului, personajul îmbătrâneşte, învãţă lucruri noi şi evoluează în funcţie de felul în care jucaţi. Timpul se scurge mai repede iar personajul îmbătrâneşte mai repede. Poţi avea însă şi copii.

În general, un joc care mi-a captat de 6 zile atenţia, unul din cele mai bune pe care le-am găsit până acum.

Revin cu detalii