Următorul pas – Christiania…

Christiania, “Oraşul liber” este o zonă vizitată de mii de turişti din Copengaha unde oamenii trăiesc în comun acord cu natura şi cu propriile idei despre libertate. Un “experiment social”, cum îl numesc danezii.  Christiania ocupă o suprafaţă de 34 hectare în care trăiesc aproximativ o mie de locuitori, 34 hectare cu un buget anual de 2,4 milioane de euro. Povestea oraşului începe prin anii 1970, când un grup de rebeli hippy iau cu asalt această zona ocupată atunci de baraci militare abandonate. Tot atunci, foarte mulţi tineri care nu aveau unde să stea, dar şi oameni care îşi doreau un mod de viaţă mai libertin au venit să stea în Christiania. În scurt timp, zona devenise un centru al şomerilor, vagabonzilor, imigranţilor, pensionarilor şi oamenilor săraci. Primii oameni care au venit aici, au găsit clădiri cu odăi părăsite pe care şi le-ai însuşit. Dacă nu aveau grijă de ele, punându-le o lăcată, de exemplu, se puteau aştepta să-şi găsească lucrurile afară. Maşinile sunt interzise în Christiania, iar zona se bucură de linişte şi e un loc perfect de relaxare. Atmosfera este cea asemănătoare unui sat izolat şi sărac, cu străzile pline de noroi, câini vagabonzi şi comercianţi de droguri uşoare. Ghidul a spus că sunt vreo 600 de adulţi, 200 de copii şi 100 de copii. “Cât mai multă libertate posibilă şi puterea în mâna fiecăruia”, spun ei. O bună din parte nu lucrează, însă sunt întreţinuţi la fel ca toţi şomerii de către stat. Christiania deține drepturile de autor pentru bicicleta cu ataş, foarte practică şi destul de folosită în Danemarca, şi destul de scumpă, de altfel. Primul indiciu că suntem în Christiania au fost clădirile pictate cu tot felul de mesaje, desene, simboluri. Din categoria indiciilor fac parte şi oamenii de pe străzile adiacente. 2 bătrâni rupţi de realitate, cu ochii împăienjeniţi şi tulburi, îmbrăcaţi straniuc, extravagant, se plimbau sprijiniţi de zidurile oraşului. De fapt, am observat apoi, toţi locuitorii Christianei erau astfel. La fel şi ghidul nostru, o bătrână ce trăia acolo de câteva zeci de ani, nemulţumită de realitatea vieţii pe care o trăia înainte să ajungă aici, o viaţă întro familie bogată.

Nu se permite să fotografiezi, te privesc suspect. Miroase a canabis, pe străzi, în clădiri, de la oameni, în magazine. Acum zece ani erau 80, acum au rămas vreo 4 dealeri. Haşişul este adus din Maroc. Canabisul este crescut doar pentru consum propriu. Un gram poate fi cumpărat cu 50-100 coroane daneze, adică 110-220 MDL. Drogurile tari sunt oficial interzise. Au fost presaţi de extern, astfel au şi ei câteva reguli. Dependenţii de droguri tari au fost trimişi la reabilitare, iar cei care nu au acceptat sau nu s-au supus acelor reguli, au fost alungaţi. Se cunosc între ei, dacă cineva încalcă legea, nu poate să se eschiveze. Deciziile le iau în comun, democratic. Se adună, propun, se ascultă, decid după ce-s de acord cu toţii. A trebuit să ocolim spitalul, am mers pe partea stângă a străzii. Ei practică medicina alternativă. În rest, din oraş vine o dată pe săptămână un medic pentru consulţatii. Copii învaţă înafara Christianiei, însă au câteva instituţii preşcolare. Lângă magazinul în care câţiva oameni turmentaţi încercau să schimbe câteva cuvinte între ei, 3 copilaşi micuţi săreau pe topogan.

Now you are entering European Union, şi am plecat spre hotel.

Seara târziu m-am plimbat câteva ore prin oraş.

Am aflat că preţul unui taxi începe de la 200 MDL, aşa că am învăţat multe străzi până m-am întors înapoi.

Scriam acum câteva luni despre o campanie împotriva comunismului. Mesajul era să scrii pe fiecare bancnotă de 1, 5 şi 10 lei pe care o deţii “JOS COMUNISMUL”, sau alte slogane anticomuniste. După ce am scris acel articol, mai multe persoane mai mult sau mai puţin cunoscute de mine, au continuat să mă întrebe dacă anumite bancnote pe care le aveau, provin de la mine.  Totodată, o serie de vizitatori veneau doar de pe motoarele de căutare, căutând “bancnote 10 lei jos comunistii”. Înseamnă că acel mesaj, precum şi articolul meu de pe blog, a ajuns la cineva, la un anumit grup ţintă. Deci, mesaj + promovare -> grup ţintă.

Acum, de ce articolul se numeşte promovare pe bani? Nu e vorba în nici un caz în promovare contra-cost, ci o idee ce mi-a venit. Cum ar arăta schema: promovare -> mesaj -> grup ţintă în condiţiile în care ai vrea să-ţi promovezi site-ul/blog-ul/afacerea. Cam câţi vizitatori ar aduce promovarea pe bani, în adevăratul sens al cuvântului? Inscripţionezi pe o bancnotă adresa blogului, o pui printre alte bancnote, şi o pui în circulaţie. Plăteşti taxi-ul, cumperi un ziar la chioşc sau pur şi simplu îi dai unui cerşetor. În dependenţă de norocul fiecăruia, bancnota circulă zile, săptămâni şi chiar luni, să nu ajungă la bancă, că-s schimbaţi după.

Problema este să stabileşti în Analytics ce referreri vin de PE bani.:)

Nu am încercat, dar aştept reacţii de la alţii.:)

PS: Chestia asta îmi aduce aminte de un film pe care l-am privit cu foarte mult timp în urmă, în care fata inscripţionează pe o bancnotă ceva, şi băiatul trebuie să o găsească, ca să poată fi împreună şi ca soarta să-i unească. Ceva de genu’ ăsta, …